Tipurile de cancer PDF Print E-mail
Written by Claudiu Brisc   
Monday, 05 July 2010 10:05

Cancerul este un set complex de boli. Fiecare tip de cancer este unic in felul in care
creste si se dezvolta, in sansele de a se raspandi, in modul in care afecteaza
organismul cuiva si in simptomele ce pot aparea. Numerosi factori, printre care
localizarea si felul in care apar celulele canceroase la microscop, determina cum
este diagnosticat cancerul. Toate tipurile de cancer, totusi, cad intr-una din marile
categorii:

Carcinomul

Carcinomul este un neoplasm malign de origine epiteliala. Este o tumoare care
apare in tesutul care aliniaza organele corpului, precum nasul, colonul, penisul,
sanii, prostata, vezica urinara si uretra. Aproape 80% din toate tipurile de cancer
sunt carcinoame.
Cele mai frecvente simptome in carcinomul esofagian sunt disfazia si pierderea din
greutate. Si durerea poate fi un simptom al acestei boli. Poate proveni din cresterea
tumorii, poate fi legata de umflaturi sau de metastaza nodulilor inconjuratori ai
limfei esofagiene. Aparitia unei leziuni a pielii poate indica un carcinom scuamos
al celulelor. Sangele in urina, culoarea anormala a urinei, durerile de spate,
pierderea din greutate si marirea unui testicul sunt semne ale carcinomului
celulelor renale.
In testele medicale de rutina, medicul cauta orice neobisnuit sau orice acumulare si
noduli. Testele specifice, precum testele de laborator, razele x sau alte proceduri,
se folosesc frecvent pentru cancer. Testele de sange si de urina ofera informatii
importante despre sanatatea unei persoane. In unele cazuri, testele speciale se
folosesc pentru a masura cantitatea in care se gasesc anumite substante, numite
indicatoare tumorale, in sange, urina sau anumite tesuturi. Nivelurile de indicatoare
tumorale pot fi anormale daca exista un anumit tip de cancer. Totusi nu pot fi
folosite doar testele de laborator pentru diagnosticarea cancerului.
O scanare abdominala arata tumoarea rincihiului si poate arata si o masa a
ficatului. O radiografie a pieptului poate arata tumoare la acel nivel. O scanare
osoasa poate arata includerile din os.

Sarcomul

Sarcomul este o tumoare originara in os, muschi, cartilaje, tesuturile fibroase si
testuturile adipoase. Sarcomul Ewing (familie de tumori) sau sarcomul Kaposi sunt
cele mai frecvente tipuri de sarcom.
Sarcomul Ewig apare in timpul cresterii rapide a osului, ceea ce se intampla de
obicei la pubertate. Tumoarea poate aparea in oasele lungi, la extremitati, cel mai
adesea in femur (osul coapsei) sau pelvis. Se poate dezvolta si in craniu sau oasele
plate ale trunchiului. Acest tip de tumoare este aproape neintalnita la copiii de
culoare.
Simptomele clinice sunt putine. Cele mai comune sunt durerile si, ocazional,
umflaturile din locul tumorii. Poate aparea si febra, considerata un semn
nefavorabil. Tumoarea se raspandeste rapid, deseori catre plamani si alte oase.
Metastaza este prezenta la aproximativ o treime din copii in momentul
diagnosticarii. Nu exista metoda de prevenire cunoscuta pentru acest tip de cancer.
Daca se suspecteaza o tumoare, testele de depistare a tumorii primare si a oricarei
raspandiri includ radiografiile scheletului si ale pieptului, scanarile CT/CAT ale
pieptului, scanarea oaselor si o biopsie a tumorii.
Tratamentul se face sub supravegherea unui medic specialist (oncolog) si deseori
include o combinatie de chimioterapie, citostatice, indepartarea chirurgicala a
tumorii primare sau amputarea extremitatii implicate (nu este recomandata).
Sarcomul Kaposi este o tumoare maligna ce implica frecvent pielea bolnavilor de
SIDA. La pacientii cu SIDA se poate dezvolta agresiv si deseori implica pielea,
plamanii, tractul gastrointestinal si alte organe. Sexul protejat poate preveni
infectia cu HIV, virusul ce declanseaza SIDA.
Simptomele includ macule sau papule albastrui-rosii de forme neregulate,
hemoragice cu leziuni gastrointestinale, scurtarea respiratiei cu leziuni pulmonare
sau spute cu sange cu leziuni pulmonare. Biopsia leziunilor pielii si endoscopia
sunt testele care se efectueaza ca parte din diagnostic.
Decizia de tratament depinde de extensia si de localizarea leziunilor, precum si de
simptomele si gradul de imnunocompromitere a unei persoane. Se poate incerca
excluderea leziunilor pe cale chirurgicala. Pot fi folosite terapiile cu radiatii sau
crioterapia in zonele afectate. Poate fi folosita si chimioterapia combinata.
Tumoarea poate sa reapara chiar si dupa un tratament aplicat cu succes. Acest
sarcom poate fi o afectiune fatala pentru cineva care sufera de SIDA.

Leucemia

Leucemia este cancerul sangelui sau al organelor care produc celule sangvine.
Atunci cand se dezvolta leucemia, organismul produce un numar foarte mare de
celul sangvine anormale. In mare parte din cazurile de leucemie, celulele anormale
sunt leucocitele. Celulele leucemiei de obicei arata diferit fata de leucocitele
normale, si nu functioneaza corect. Leucemia poate fi acuta sau cronica. In
leucemia acuta, celulele sangvine anormale sunt celule care raman foarte imature
(blaste) si nu isi pot purta sarcinile normale. Numarul de blaste creste rapid,
realizand astfel un impact timpuriu si foarte intens asupra victimei. In leucemia
cronica, o parte din blaste sunt comparativ mai mature, si deci isi pot efectua o
parte din sarcini. Numarul lor creste mai greu decat in cazul leucemiei acute, iar ca
rezultat starea se agraveaza treptat.
Celulele leucemiei sunt celule anormale care nu pot face ce trebuie sa faca o celula
de sange. Ele nu pot ajuta organismul in lupte contra infectiilor. In functie de
numarul lor si de locul unde se colecteaza, pacientii cu leucemie pot avea
numeroase simptome, precum:
• Febra, raceli si alte simptome specifice gripei
• Slabiciune si oboseala
• Infectii frecvente
• Pierderea poftei de mancare si/sau pierderea din greutate
• Ficat umflat sau dureros, nodul limfatici si ai splinei
• Hemoragii si zgarieturi usoare
• Mici pete rosii pe sub piele
• Gingii umflate si sangerande
• Transpiratii, in special noaptea
• Dureri de oase sau articulatii

Tratamentul leucemiei este complex. Variaza in functie de tipul leucemiei si nu
este acelasi pentru toti pacientii. Medicul planifica tratamentul pentru a se potrivi
nevoilor individuale. Tratamentul nu depinde doar de tipul leucemiei, dar si de
anumite proprietati ale celulelor leucemice, extensia bolii si daca leucemia a mai
fost tratata inainte sau nu. Depinde si de varsta pacientului, simptomele sale si
sanatatea generala.
Leucemia acuta trebuie tratata imediat. Scopul tratamentului este atenuarea bolii.
Apoi, cand nu mai exista nicio dovada a bolii, se pot face mai multe terapii pentru
a preveni recurenta. Multi oameni care sufera de leucemie acuta pot fi vindecati.
Pacientii bolnavi de leucemie cronica ce nu au simptome este posibil sa nu necesite
tratament imediat. Totusi, trebuei sa-si faca examinari frecvente pentru a vedea
daca boala progreseaza. Atunci cand se impune tratament, acesta poate controla
deseori atat boala cat si simptomele. Totusi, leucemia cronica poate fi rareori
vindecata.
Majoritatea pacientilor bolnavi de leucemie sunt tratati cu chimioterapie. Unii fac
si radiatii si/sau transplant de maduva osoasa sau terapie biologica. In unele cazuri,
operatia de indepartare a splinei(o operatie numita splenectomie) poate fi parte din
planul de tratament.

Limfoamele

Limfoamele afecteaza sistemul limfatic, o retea de vase si noduli care actioneaza
ca un filtru pentru organism. Sistemul limfatic distribuie nutrienti catre sange si
tesuturi, si previne patrunderea bacteriilor si a corpurilor straine in fluxul de sange.
Sunt peste 20 de tipuri de limfoame. Boala lui Hodgkin este un tip. Toate celelalte
sunt grupate si numite limfoame non-Hodgkin. Limfoamele non-Hodgkin pot
aparea intr-un singur nodul limfatic, un grup de noduli limfatici sau in alt organ.
Acest tip de cancer se poate raspandi in aproape orice zona a organismului, printre
care ficatul, maduva osoasa si splina.
Medicii nu pot explica de ce o persoana are limfom non-Hodgkin si alta nu. Este
clar totusi, ca acest cancer nu este cauzat de o rana si nu este contagios; nimeni nu
poate lua limfomul non-Hodgkin de la altcineva.
Exista, totusi, numerosi factori de risc implicati:
Probabilitatea de a avea limfom non-Hodgkin creste o data cu varsta si este mai
frecvent la barbati decat la femei.
• Este mai frecvent in randul oamenilor cu deficiente imunitare mostenite, boli
autoimune, sau Hiv/SIDA, si in randul oamenilor care consuma
medicamente imunosupresive in urma transplanturilor de organ.
• Virusul T-limfotropic de tip 1 (HTLV-1) si virusul Epstein Barr sunt doi
agenti infectiosi ce cresc sansele de a dezvolta limfom non-Hodgkin.
• Oamenii care lucreaza frecvent si sunt expusi permanent substantelor
chimice precum pesticidele, solventii sau fertilizatorii au un risc mult mai
mare de a dezvolta acest tip de cancer.
Cele mai frecvente simptome ale limfomului non-Hodgkin sunt umflaturile
nedureroase sau nodulii limfatici in gat, subrat sau in zona inghinala. Alte
simptome pot include:
• Febra irelevanta
• Transpiratii nocturne
• Oboseala constanta
• Pierde din greutate irelevanta
• Mancarime la nivelul pielii
• Pete inrosite pe piele
Atunci cand apar simptomele, este important sa consultati un medic, pentru ca
orice afectiune sa fie diagnosticata si tratata cat mai curand posibil. Nu asteptati sa
simtiti durere; limfomul non-hodgkin in faza incipienta poate sa nu cauzeze dureri.
Diagnosticul cancerului poate fi facut prin numeroase teste, precum razele X,
scanarile CAN, rezonanta magnetica si cu ajutorul angiogramelor limfatice
Chimioterapia si citostaticele sunt cele mai comune tratamente pentru limfomul
non-Hodgkin, desi mai sunt folosite cateodata si transplantul de maduva osoasa sau
terapiile biologice.

 

Add comment


Security code
Refresh

sigla_asoc

Donatii PayPal

Restricted access

Who is online

We have 52 guests online

2_alexdamian

Facebook FanBox